Romanii au adus în Dacia cultura și civilizația latină prin intermediul coloniștilor care au clădit după chipul și asemănarea Romei o nouă provincie: Dacia Felix. Imperiul roman era prin excelență unul urban, acolo concentrându-se toate elementele care conduceau destinele statului ce transformase Marea Mediterană în ”lac” roman.

Înzestrarea orașelor cu apă de băut a fost întotdeauna o preocupare majoră a romanilor. De la mari depărtări se aducea apă potabilă prin sisteme de alimentare impresionante. În Franța e celebru ”Pont du Gard”, construit acum 2000 de ani. Și în Dacia ingeniozitatea romană și-a spus cuvântul în acest domeniu. O inscripție din timpul lui Hadrian menționează aducerea apei la Sarmisegetuza, găsindu-se și urme arheologice ale unui apeduct. Apulum a beneficiat și el de un astfel de sistem. Tot în acest oraș o inscripție vorbește despre o fântână curgătoare sau un șipot, pe care îl restaurează un ”speculator”, adică un cercetaș, din Legiunea a XIII-a Gemina, cu numele de Ulpianus Proculinius.

Un rol important îl jucau termele. Fiecare oraș își avea băile publice și erau foarte frecventate. Ele erau un loc de întâlnire unde se puneau la cale afaceri și se făcea politică, stabilindu-se fel de fel de alianțe. Împărații se întreceau să ofere cetățenilor Romei terme cât mai mari și luxoase. Cele mai vestite sunt cele ale lui Caracalla care ocupau 188.000 de metri pătrați sau ale lui Dioclețain pe 130.000 de metri. La Paris și azi se pot vedea ruinele termelor făcute de Iulian Apostatul. O baie romană se compunea din diferite săli: una cuprindea un bazin de apă rece, piscina, o alta în care venea, printr-un sistem de tuburi, aerul cald necesar transpirării. În altă cameră se aflau paturile pe care se odihneau cetățenii după baie și stăteau de vorbă. Erau și săli de așteptare, vestibule încăpătoare, frumos lucrate și cât mai mari, termele fiind considerate reprezentative pentru un oraș. La Sarmisegetuza s-au găsit urmele unor terme publice foarte mari. La Apulum o inscripție amintește de existența unor terme, menționând că un cetățean a donat uleiul necesar ”revigorării” după un tratament la terme. Tot la Apulum, ”prea stălucitul bărbat Oublius Aelius Gemellus”, a construit alte băi publice. La Micia, la est de Deva, era o o garnizoană ai cărei soldați proveneau din Siria. Ei beneficiau de niște terme, după cum o inscripție din 193 amintește că Pertinax le-a restaurat, deoarece se ruinaseră din vechime. La Histria, săpăturile au dat la iveală mari terme, frumos împodobite cu marmură și mozaic și o instalație ce ducea aerul cald pe sub podele.

Orașe mai mici aveau și ele terme, dar mai reduse ca dimensiuni. Ad Mediam (Mehadia de azi) avea o reputație de stațiune balneară. S-au găsit multe inscripții dedicate lui Hercule Salvatorul, care era considerat geniul(protectorul) acestui loc. Un cetățean roman care-și vede fiica preaiubită vindecată de o veche infirmitate, prin efectul apelor de aici, face o dedicație lui Aesculap și Higeiei, zei videcători. Izvoarele calde ale Mehadiei atrăgeau lume din toate părțile Daciei, dar și alte regiuni. Guvernatorul Traciei vine la cură în acest oraș. Alte stațiuni balneare romane erau la Săcel, Govora, Călimănești, Aquae(Călan, Hunedoara), Oradea, Băile Felix.

În amfiteatre se dădeau lupte de gladiatori care durau și zile întregi, la Tomis chiar 6 zile. În amfiteatrul de la Sarmisegetuza încăpeau 12.000 de oameni. Despre amfiteatrul din Porolisum știm că în 158 împăratul Antoninus Pius îl restaurează ”deoarece se ruinase din vechime”, ceea ce înseamnă că acea clădire fusese ridicată în primii ani de stăpânire romană în Dacia, pe vremea lui Traian. La amfiteatrul din Tomis s-a găsit piatra funerară a unui gladiator, Skirtos dacul care e înfățișat înarmat ca pentru luptă, cu sabia, pumnalul și tridentul, care poartă numele de fuscina. Romanii, asemenea grecilor, prețuiau exercițiile fizice, fiind mari amatori de spectacole sportive. Cetățenii de vază ai orașelor cheltuiau enorm pentru organizarea de evenimente sportive, constituindu-și astfel un titlu glorie. Cine asigura poporului ”panem et circenses” primea recunoștință și popularite, de scurtă durată însă.

E cazul unui cetățean din Tomis, a cărui statuie, ridicată după moarte poartă inscripția: ”M-am născut la Neapolis din Siria, cea cu străzile largi, dar Tomis e (cetatea) care m-a onorat mai mult. Acest oraș m-a văzut încununat cu o coroană de aur și îmbrăcat cu veșminte de purpură mai mult decât orice alt muritor (exagerare retorică), căci am fost de două ori pontarh (conducător al cetăților pontice) și am instituit jocurile lui Ares. După ce am exercitat de trei ori magistratura, fără să fi făcut vreun rău orașului, m-am retras, plin de amărăciune, în viața privată, atins de ingratiudine. Totuși, prin voința zeilor, eu, care n-am fost prețuit, am continuat să trăiesc. Luptătorii lui Ares, atleții care au făcut exerciții în stadion, oferă în onoarea mea ca amintire acest dar (statuia) după moartea mea.”

Un rol important în viața orașelor din Dacia romană îl jucau templele. Romanii n-au fost oameni de credință profundă, mistică. Religia avea mai mult un caracter raționalist și contractual. Templele se ridicau tuturor zeităților lor, în special zeului celui mai bun și mai important, Jupiter Optimus Maximus. Alături de templele divinităților oficiale, ale statului, romanii lăsau să se ridice și temple dedicate zeităților popoarelor supuse. Puneau totuși o condiție: adoratorii lor să fie credincioși statului, iar practicile să nu tulbure ordinea publică. De multe ori romanii își însușeau sau chiar înglobau între zeii lor și pe cei ai cuceriților. În Dacia întâlnim o multitudine de religii și zei. La Sarmisegetuza era templul cel mare, închinat lui Jupiter, unde slujea preotul celor trei provincii Dacia. Alături era templul Romei și al împăratului, al cărui cult are o deosebită importanță. La Apulum inscripțiile indică două temple, ale lui Jupiter și ale Iunonei. Al lui Jupiter a fost ridicat de augustalul(venerabilul) Claudius Quintus, în locul celui vechi care se dărâmase. Cel al Iunonei a fost ridicat de un soldat al legiunii XIII Gemina care a dorit să îi auducă un omagiu împăratului Antoninus Pius și mamei acestuia, Julia Augusta. Templul Iunonei avea și un cadran solar. Pe lângă aceste două temple la Apulum, oraș cu o populație numeroasă, erau cu siguranță și alte temple.

La Potaissa era colegiul adoratorilor zeiței egiptene Isis, avându-și bineînțeles templul lor. La Alburnus Major erau închinătorii lui Jupiter Cernenus(din Galia), în alte orașe ai lui Jupiter Dolichenus(sincretism cu zeul Baal, din Asia Mică), Jupiter Heliopolitanus (de la Heliopolis, Liban), Jupiter Prusensus(Prusa, azi Bursa în Turcia). Mai găsim inscripții dedicate zeiței Nemesis, zeului Glycon, originar din Paflagonia(nordul Turciei), apoi către soare, adorat sub numele de Sol Hierobulos(de Rhodos) și de Azisus(Siria), cu adaosul de ”copilul cel purtător de lumină”. Nu se cunosc urme ale lui Zalmoxis. Este posibil ca acest zeu să fi fost interzis pentru a nu aminti dacilor de vremurile în care se luptau cu romanii. În schimb, pe morminte apare cavalerul zeu, cu mantia fluturând. Această divinitate, întâlnită și la sud de Dunăre este comună iranienilor, tracilor și elenilor, reprezentând mortul eroizat, zeitate funerară.

Educația în orașe se făcea prin intermediul profesorilor particulari. La Sarmisegetuza s-a găsit o cărămidă pe care elevul a inscripționat de trei ori alfabetul, o dată complet și de două ori fragmentar. La Romula s-a găsit pe o cărămidă un vers din ”Iliada”, dovadă că se preda grecește aici. În orașe se găseau scribi care întocmeau actele și scrisorile celor neștiutori de carte, existând și meșteri în săparea inscripțiilor pe piatră. Tot în mediul urban găsim și medici.Oculistul Titus Attius Divixtus, din Apulum își făcea reclamă produselor sale miraculoase: ”Medicamentul lui Titus Attius Divixtus, de întrebuințat după criza curgerii ochilor, vinul parfumat cu nard(plantă din Himalaya) pentru curgerea ochilor, colirul lui Titus Attius Divixtus pentru cicatricile vechi, medicamentul cu tămâie al lui Titus Attius Divixtus pentru oprirea scurgerii de la început”.